Într-o țară aflată la granița dintre democrație și incertitudine, apariția unui personaj precum Călin Georgescu, autoproclamat expert în suveranism și „soluții naționale”, ar putea fi considerată fie un act de curaj, fie o glumă proastă. Când însă RIA Novosti, agenția de știri a Kremlinului, îl declară fără echivoc un „suporter al alăturării cu Rusia”, devine limpede că povestea sa merită analizată cu mai multă atenție.
Un „vizionar” cu ochii spre Est
Călin Georgescu se prezintă ca un om cu viziune, un suveranist convins care ar aduce România „pe calea cea dreaptă”. Însă această cale pare să aibă un punct terminus undeva la Moscova, nu la Bruxelles. „Rusia este o mare putere care a rămas fidelă valorilor naționale”, spune el, uitând probabil că valorile naționale ale Kremlinului includ suprimarea libertăților fundamentale, manipularea opiniei publice și, mai nou, invazia vecinilor pașnici.
Pe fondul unei Românii deja măcinate de probleme economice și instabilitate politică, o astfel de retorică nu doar că inflamează spiritele, dar ridică întrebări legitime despre intențiile reale ale acestui „vizionar”. Planul său pentru România, care include „refacerea sufletului național” și „ieșirea de sub jugul colonial occidental”, sună poetic, dar complet lipsit de soluții practice.
Promisiuni de aur pe hârtie, plumb în realitate
Dacă ar ajunge președinte, Călin Georgescu ar aduce cu sine o schimbare radicală, dar nu în sensul la care speră electoratul. Promisiunile sale de suveranitate economică și dezinfluențare a Occidentului ar însemna, în termeni practici, o economie închisă, izolare internațională și, cel mai probabil, prietenia generoasă a Rusiei – acel „urs siberian” pe care Georgescu pare să-l admire cu o fascinație greu de disimulat.
Planul său controversat include naționalizarea resurselor, o idee care ar putea suna bine pentru cei nostalgici după vremurile de dinainte de 1989, dar care în realitate riscă să izoleze România de partenerii săi economici și să distrugă investițiile străine. Pe scurt, drumul către prosperitate ar deveni un circuit închis către stagnare.
Între manipulare și realitate
Călin Georgescu se autoproclamă un salvator al identității naționale, însă declarațiile sale conțin toate ingredientele dezinformării clasice: idealizare, populism extrem și o ignorare flagrantă a contextului geopolitic actual. În timp ce susține că România ar putea înflori printr-un parteneriat cu Rusia, uită să menționeze costurile – pierderea suveranității reale, controlul resurselor strategice de către „prietenii” de la Moscova și, cel mai grav, o aliniere cu un regim care își îneacă vecinii în sânge.
România în joc
România, deja prinsă între extremisme politice și crize economice, nu își poate permite un lider cu ambiții suveraniste absurde și o afinitate declarată pentru un regim opresiv. Călin Georgescu, cu toată „admirabila” sa loialitate față de valori naționale reinterpretate pe linia Moscovei, reprezintă un risc major pentru viitorul țării. Într-o epocă a incertitudinii, România are nevoie de lideri care să o întărească, nu să o predea cu mâinile legate „ursului siberian”.
