Ce este o retea sociala? O retea sociala este o structura sociala formata dintr-un set de actori sociali (cum ar fi indivizi sau organizatii), seturi de legaturi diadice si alte interactiuni sociale intre actori.
Perspectiva retelei sociale ofera un set de metode pentru analiza structurii entitatilor sociale intregi, precum si o varietate de teorii care explica tiparele observate in aceste structuri. Studiul acestor structuri utilizeaza analiza retelelor sociale pentru a identifica tiparele locale si globale, dar si pentru a localiza entitati influente si a examina dinamica retelei.
Retelele sociale si analiza acestora sunt un domeniu academic inerent interdisciplinar, care a aparut din psihologia sociala, sociologie, statistica si teoria graficelor. Georg Simmel a scris teoriile structurale timpurii din sociologie, subliniind dinamica triadei si „reteaua afilierilor de grup”.
Jacob Moreno este creditat cu dezvoltarea primelor sociograme in anii 1930 pentru studiul relatiilor interumane. Aceste abordari au fost formalizate matematic in anii 1950, iar teoriile si metodele retelelor sociale au devenit omniprezente in stiintele sociale si comportamentale pana in anii 1980. Analiza retelelor sociale este acum una dintre paradigmele majore din sociologia contemporana si este, de asemenea, utilizata intr-o serie de alte stiinte sociale si formale.
Ce este o retea sociala? Prezentare generala
Reteaua sociala este un construct teoretic util in stiintele sociale pentru a studia relatiile dintre indivizi, grupuri, organizatii sau chiar societati intregi (unitati sociale). Termenul este folosit pentru a descrie o structura sociala determinata de astfel de interactiuni. Legaturile prin care se conecteaza o anumita unitate sociala reprezinta convergenta diferitelor contacte sociale ale acelei unitati. Aceasta abordare teoretica este, in mod necesar, relationala.
O axioma a abordarii retelei sociale pentru intelegerea interactiunii sociale este ca fenomenele sociale ar trebui concepute si investigate in primul rand prin proprietatile relatiilor dintre si in interiorul unitatilor, in loc de proprietatile acestor unitati in sine. Astfel, o critica obisnuita a teoriei retelelor sociale este ca agentia individuala este adesea ignorata, desi acest lucru nu poate fi cazul in practica.
Tocmai pentru ca multe tipuri diferite de relatii, singulare sau combinate, formeaza aceste configuratii de retea, analiza retelei este utila unei game largi de intreprinderi de cercetare. In stiintele sociale, aceste domenii de studiu includ, dar nu se limiteaza la antropologie, biologie, studii de comunicare, economie, geografie, stiinta informatiei, studii organizationale, psihologie sociala, sociologie si sociolingvistica.
Nivele de analiza
In general, retelele sociale se auto-organizeaza, emergente si complexe, astfel incat un tipar global coerent apare din interactiunea locala a elementelor care alcatuiesc sistemul. Aceste tipare devin mai evidente pe masura ce creste dimensiunea retelei. Cu toate acestea, o analiza de retea globala a, de exemplu, a tuturor relatiilor interumane din lume, nu este fezabila si este probabil sa contina atat de multe informatii, incat sa devina neinformativa.
Limitarile practice ale puterii de calcul, etica si recrutarea si plata participantilor limiteaza, de asemenea, sfera unei analize a retelelor sociale. Nuantele unui sistem local se pot pierde intr-o analiza larga a retelei, prin urmare calitatea informatiilor poate fi mai importanta decat scala sa, pentru intelegerea proprietatilor retelei.
Astfel, retelele sociale sunt analizate la scara relevanta pentru intrebarea teoretica a cercetatorului. Desi nivelurile de analiza nu se exclud in mod necesar reciproc, exista trei niveluri generale in care retelele se pot incadra: micro-nivel, mezo-nivel si macro-nivel.
Ce este o retea sociala? Nivel micro
La nivel micro, cercetarea retelelor sociale incepe de obicei cu un individ, sau poate incepe cu un grup mic de indivizi, intr-un anumit context social.
Nivelul diadic: o diada este o relatie sociala intre doi indivizi. Cercetarea in retea asupra diadelor se poate concentra pe structura relatiei (de exemplu, multiplexitate, forta), egalitate sociala si tendinte spre reciprocitate / mutualitate.
Nivel triadic: adaugati un individ la o diada si aveti o triada. Cercetarile la acest nivel se pot concentra pe factori precum echilibrul si tranzitivitatea, precum si pe egalitatea sociala si tendintele spre reciprocitate / mutualitate. In teoria echilibrului lui Fritz Heider, triada este cheia dinamicii sociale.
Discordia intr-un triunghi amoros rival este un exemplu de triada dezechilibrata, care se poate schimba intr-o triada echilibrata printr-o schimbare a uneia dintre relatii. Dinamica prieteniei sociale in societate a fost modelata prin echilibrarea triadei. Studiul este continuat cu teoria graficelor semnate.
Nivelul actorului: cea mai mica unitate de analiza dintr-o retea sociala este un individ in mediul lui social, adica un „actor” sau „ego”. Analiza Egonetwork se concentreaza pe caracteristicile retelei, cum ar fi dimensiunea, puterea relatiei, densitatea, centralitatea, prestigiul si rolurile, cum legaturile si puntile. Astfel de analize sunt cel mai frecvent utilizate in domeniile psihologiei generale sau psihologiei sociale, analizei de rudenie etnografica sau alte studii genealogice ale relatiilor dintre indivizi.
Nivel de subgrup: Nivelurile de subgrup de cercetare in retea incep la nivel micro, dar pot trece la nivelul mezo-analiza. Cercetarea la nivel de subset se poate concentra pe distanta si accesibilitate, grupuri, subgrupuri coezive sau alte actiuni sau comportament de grup.
Nivel meso (mediu)
In general, teoriile de nivel meso incep cu o dimensiune a populatiei care se incadreaza intre nivelurile micro si macro. Cu toate acestea, mezo-nivelul se poate referi si la analize care sunt special concepute pentru a dezvalui conexiunile intre nivelurile micro si macro. Retelele de nivel meso au densitate redusa si pot prezenta procese cauzale distincte.
- Organizatii: organizatiile formale sunt grupuri sociale care distribuie sarcini pentru un scop colectiv. Cercetarea in retea asupra organizatiilor se poate concentra fie pe legaturi intra-organizationale, fie inter-organizationale in ceea ce priveste relatiile formale sau informale. Retelele intra-organizationale contin adesea mai multe niveluri de analiza, in special in organizatiile mai mari cu mai multe ramuri, francize sau departamente semi-autonome.
- In aceste cazuri, cercetarea este adesea efectuata la nivel de grup de lucru si la nivel de organizatie, concentrandu-se pe interactiunea dintre cele doua structuri. Experimentele cu grupuri in retea online au documentat modalitati de optimizare a coordonarii la nivel de grup prin diverse interventii, inclusiv adaugarea de agenti autonomi la grupuri.
- Retele distribuite aleatoriu: modelele exponentiale cu grafice aleatorii ale retelelor sociale au devenit metode de ultima generatie de analiza a retelelor sociale in anii 1980.
- Acest cadru are capacitatea de a reprezenta efectele social-structurale observate in mod obisnuit in multe retele sociale umane, inclusiv efectele structurale generale bazate pe grad, observate in mod obisnuit in multe retele sociale umane, precum si reciprocitatea si tranzitivitatea, si la nivelul nodului, omofilie si atribut -activitatea si efectele de popularitate bazate pe ipoteze explicite despre dependentele dintre legaturile de retea.
- Parametrii sunt dati in termeni de prevalenta a configuratiilor mici subgrafice in retea si pot fi interpretati ca descriind combinatiile de procese sociale locale din care reiese o anumita retea. Aceste modele de probabilitate pentru retele dintr-un anumit set de actori permit generalizarea dincolo de presupunerea restrictiva de independenta diadica a micro-retelelor, permitand construirea de modele din fundamentele structurale teoretice ale comportamentului social.
- Retele fara scara: o retea fara scara este o retea a carei distributie de grade urmeaza o lege a puterii, cel putin asimptotic. In teoria retelelor, o retea ideala fara scara este o retea aleatorie cu o distributie de grade care dezvaluie distributia dimensiunilor grupurilor sociale. Caracteristicile specifice ale retelelor fara scara variaza in functie de teoriile si instrumentele analitice utilizate pentru a le crea.
- Cu toate acestea, in general, retelele fara scara au unele caracteristici comune. O caracteristica notabila intr-o retea fara scara este relativitatea comuna a varfurilor cu un grad care depaseste cu mult media.
- Nodurile de cel mai inalt grad sunt adesea numite „hub-uri” si pot servi unor scopuri specifice in retelele lor, desi acest lucru depinde in mare masura de contextul social. O alta caracteristica generala a retelelor fara scara este distributia coeficientului de grupare, care scade odata cu cresterea gradului de nod. Aceasta distributie respecta, de asemenea, o lege a puterii.
Ce este o retea sociala? Nivel macro
In loc sa urmareasca interactiunile interpersonale, analizele de macro-nivel urmaresc, in general, rezultatele interactiunilor, cum ar fi interactiunile economice sau de alt tip de transfer de resurse intr-o populatie mare.
- Retele pe scara larga: retea pe scara larga este un termen oarecum sinonim cu „macro-nivel” asa cum este utilizat, in primul rand, in stiintele sociale si comportamentale sau in economie. Initial, termenul a fost utilizat pe scara larga in stiintele informatice.
- Retele complexe: majoritatea retelelor sociale mai mari afiseaza caracteristici de complexitate sociala, care implica caracteristici substantiale non-banale ale topologiei retelei, cu modele de conexiuni complexe intre elemente care nu sunt nici pur regulate, nici pur aleatorii (vezi, stiinta complexitatii, sistemul dinamic si teoria haosului ), precum si retelele biologice si tehnologice. Astfel de caracteristici complexe ale retelei includ distributia gradelor, un coeficient ridicat de grupare, asortativitate sau dezasortativitate intre varfuri, structura comunitatii si structura ierarhica. In cazul retelelor directionate, aceste caracteristici includ, de asemenea, reciprocitatea, profilul de semnificatie a triadei (TSP) si alte caracteristici. In schimb, multe dintre modelele matematice ale retelelor care au fost studiate in trecut, nu prezinta aceste caracteristici.
Gauri structurale
In contextul retelelor, capitalul social exista acolo unde oamenii au un avantaj datorita locatiei lor intr-o retea. Contactele dintr-o retea ofera informatii, oportunitati si perspective care pot fi benefice pentru jucatorul central din retea. Majoritatea structurilor sociale tind sa fie caracterizate de grupuri dense de conexiuni puternice.
Informatiile din aceste grupuri tind sa fie destul de omogene si redundante. Informatiile non-redundante sunt obtinute cel mai adesea prin contacte in diferite clustere. Cand doua clustere separate poseda informatii non-redundante, se spune ca exista o gaura structurala intre ele.
Astfel, o retea care leaga gaurile structurale va oferi beneficii ale retelei care sunt intr-un anumit grad aditive, mai degraba decat suprapuse.
O structura de retea ideala are o structura de vita de vie si cluster, oferind acces la multe clustere si gauri structurale diferite.
Retelele bogate in gauri structurale sunt o forma de capital social prin faptul ca ofera beneficii informationale. Principalul jucator dintr-o retea care face legatura intre gaurile structurale este capabil sa acceseze informatii din diverse surse si clustere.
De exemplu, in retelele de afaceri, acest lucru este benefic pentru cariera unui individ, deoarece este mai probabil sa auda de locuri de munca si oportunitati in cazul in care reteaua sa acopera o gama larga de contacte in diferite industrii / sectoare.
Acest concept este similar cu teoria lui Mark Granovetter a legaturilor slabe, care se bazeaza pe faptul ca a avea o gama larga de contacte, este cel mai eficient pentru obtinerea unui loc de munca.
