Ventilatia pasiva
In functie de regiune, se pot construi sere cu ventilatie pasiva suficienta. Ventilatia pasiva asigura o circulatie valoroasa a aerului care imbunatateste sanatatea plantelor fara a utiliza cantitati mari de energie.
Costurile cu energia pot fi reduse si prin alte sisteme, cum ar fi configuratii eficiente de irigare sau perdele de energie. Perdelele energetice sunt un instrument valoros pentru captarea caldurii in interiorul unei sere in timpul iernii, mentinand interiorul mai cald pe timpul noptii si diminuand cerintele de incalzire.
Controlul temperaturii si umiditatii
Controlul temperaturii si al umiditatii sunt beneficii esentiale ale unei sere si joaca un rol important in mediul de crestere. Cu o sera, operatiunile pot atinge acelasi nivel de control al temperaturii cu care sunt obisnuiti cultivatorii de interior.
Pentru a combate temperaturile ridicate si conditiile umede, multe sere au varfuri natural inalte ale acoperisului si orificii de ventilatie care permit caldurii si umiditatii sa scape. Aceasta este o forma de ventilatie pasiva, care poate fi combinata cu sisteme de ventilatie activa pentru a obtine o racire suficienta si pentru a elimina umezeala dintr-o sera.
Amestecarea celor doua tipuri de ventilatie, ofera cultivatorilor o modalitate eficienta de a face fata atat problemelor de temperatura, cat si de umiditate. Cultivatorii din clima mai calda pot utiliza, de asemenea, racirea evaporativa pentru a gestiona caldura din structura lor.
Aceasta metoda de racire ofera o modalitate puternica si eficienta din punct de vedere energetic de a scadea temperaturile in sera, chiar si in spatii de crestere mai mari. Perita.ro iti ofera mai multe componente pentru sere.
In regiunile mai reci, un incalzitor dimensionat corespunzator si eficient din punct de vedere energetic va ajuta la mentinerea temperaturilor uniforme si la mentinerea constanta a randamentelor.
Automatizare
Cu tehnologia in crestere de astazi, unul dintre cele mai mari beneficii ale unei sere este potentialul de a incorpora sisteme automate. Automatizarea permite cultivatorilor sa limiteze risipa de energie si puterea de munca necesara pentru a-si desfasura operatiunile, imbunatatind in acelasi timp calitatea culturilor.
De la irigare la sisteme de ventilatie, aproape fiecare caracteristica a unei sere poate fi automatizata si optimizata. Cultivatorii pot folosi controlere de sera pentru a-si sincroniza echipamentele de control al mediului. Acest lucru le permite sa isi gestioneze intreaga operatiune dintr-o singura interfata, reducand drastic cerintele de munca.
Pentru cultivatorii care au nevoie de control complet al fotoperioadei, sistemele automate de privare de lumina pot fi chiar integrate in structura lor. Acest avantaj era limitat la cultivatorii de interior, dar capacitatea de a automatiza intensitatea luminii a egalat terenul de joc si a devenit unul dintre beneficiile majore ale unei sere.
Beneficii personalizate
O sera le permite cultivatorilor sa isi personalizeze spatiul de productie pana la cel mai mic detaliu. De la materialele structurale la sistemele din interior, designul serei poate fi adaptat la nevoile individuale ale oricarei operatiuni. Cu asistenta unui specialist in sera, cultivatorii pot profita la maximum de bugetul lor si pot profita din plin de beneficiile unei sere.
De la concept pana la finalizare, operatiunile au acces la servicii interne, cum ar fi consultanta si proiectare, finantare si inginerie personalizata. Acest lucru ii ajuta sa ridice o structura de inalta performanta, care este conceputa special pentru regiunea lor si obiectivele de productie. Fiecare an aduce noi provocari si concurenta sporita, ceea ce face ca beneficiile unei sere sa fie mai greu de ignorat.
Operatiunile trebuie sa gaseasca modalitati de a maximiza productia, reducand in acelasi timp costurile si conservand resursele. In general, serele ofera cultivatorilor o modalitate mai durabila si mai eficienta din punct de vedere al costurilor, de a obtine recolte de inalta calitate si de a mentine o operatiune de succes in timp.
Aspecte interesante despre cultivarea castravetilor
Comerciantii de blanuri au fost probabil responsabili pentru introducerea nativilor americani la castraveti in timp ce isi faceau drum prin tara. Se pare ca aceasta expansiune a fost oarecum intrerupta in secolul al XVIII-lea, cand revistele medicale au avertizat despre pericolele consumului de castraveti si alte legume negatite in mod adecvat. Retragerea a fost de scurta durata si, in secolul al XIX-lea, castravetele si-a recapatat popularitatea in SUA
Popularitatea castravetilor a fost intarita considerabil cand, in 1876, Henry J. Heinz a adaugat muraturile pe lista produselor realizate de compania de procesare a alimentelor care ii poarta numele. Au urmat altii, iar pana la sfarsitul secolului al XIX-lea muraturile erau un plus gustos la dieta monotona de carne si cartofi consumata de majoritatea americanilor.
Astazi, muraturile pot fi gasite in 70 la suta din toate gospodariile, iar americanii se spune ca consuma noua kilograme din ele pe cap de locuitor anual.
Castravetii sunt plasati intr-una dintre cele doua mari categorii in functie de utilizarea lor: feliere sau muratura. Castravetii taiati se mananca proaspat din gradina. Acestea variaza in marime de la aproximativ patru pana la 12 inci si au pielea relativ neteda. Daca „copii” sunt prezenti, in mod normal sunt albi.
Castravetii murati sunt mult mai mici, variind ca dimensiune de la unu la cinci inci; acesta din urma rezervat pentru a face muraturi de marar. Spre deosebire de feliere, castravetii murati au de obicei umflaturi pe piele impreuna cu „copii” care sunt negre. Gerkins sunt un tip de castraveti murati imaturi. Ele sunt remarcate pentru dimensiunea lor mica si pielea nebunoasa.
