In timp ce s-a ajuns la o constientizare in masa cu privire la multe elemente ale masinii, cum ar fi pneurile si diferenta dintre iarna si vara, parbrizul ramane inca un element adesea subestimat, inconjurat de mituri false si conceptii gresite. Prin urmare, haideti sa facem putina lumina asupra parbrizelor auto cu un ghid care va aborda intretinerea, repararea si inlocuirea pe ParbrizeAcasa.ro.
Cum se fabrica un parbriz de masina
Parbrizul de astazi foloseste de obicei trei straturi, doua din cristal (sticla exterioara si cea interioara) si unul din PVB, un material plastic care ajuta la functia structurala si disipeaza fortele in caz de impact. Aceasta este structura de baza, care, totusi, poate varia in cazul modelelor mai sofisticate, adesea pentru automobilele premium, si poate include, de asemenea, sisteme de dezaburire rapida sau alte elemente.
Parbrizul trebuie sa aiba sigla de omologare de tip? Da, E-ul indica faptul ca parbrizul a fost fabricat in Europa, iar numarul care urmeaza indica tara in care a fost omologat, fiind astfel supus unei serii de teste si verificari in toate etapele, de la proiectare la productie si terminand cu controlul calitatii.
Daca parbrizul nu are sigla producatorului autoturismului meu, este totusi in regula? Da, logo-ul este optional si reprezinta doar o nota estetica. Important este ca oricine inlocuieste geamul sa se bazeze pe parbrize fabricate conform acelorasi specificatii (sau mai bune) ca cele utilizate in echipamentul original si ca acestea sa respecte standardele internationale.
Cand nu pot repara un parbriz ciobit?
Conform legii, este interzisa repararea unui parbriz spart daca ciobul se afla in zona A, adica in zona din fata soferului. In acest caz, efectul de “distragere a atentiei” sau posibilele – desi rare – reflexii de lumina au determinat legiuitorul sa forteze inlocuirea. In cazul in care cioburile se afla in zona serigrafiata, zona intunecata care delimiteaza marginile geamului, este adesea dificil de reparat, deoarece aici se afla adezivul care fixeaza parbrizul si, mai ales, in aceasta zona se descarca fortele.
In cele din urma, o spargere a geamului auto nu poate fi reparata atunci cand depaseste dimensiunile indicate mai sus sau cand se transforma intr-o fisura. Intr-adevar, ganditi-va ca daunele sunt intotdeauna mai mari si mai complexe decat par a fi vizibile cu ochiul liber.
Inlocuirea parbrizului auto
Abia dupa ce am inlocuit din nou parbrizul am descoperit deteriorarea: rugina. Atunci cand indepartati parbrizul masinii, de fapt, trebuie sa indepartati garnitura exterioara si sa procedati la indepartarea adezivului care a fost folosit atunci cand a fost atasat. Aceasta are o functie fundamentala, deoarece izoleaza impotriva aerului si a apei.
La razuire, se poate intampla ca vopseaua caroseriei si, prin urmare, tratamentul antirugina sa fie deteriorate. In cazul unor oameni, acest lucru s-a intamplat, dar persoana care inlocuieste geamul nu s-a deranjat sa trateze zona respectiva. Acelasi lucru se poate intampla si in cazul unui adeziv distribuit neuniform, lasand o gaura prin care apa se poate infiltra si ajunge in punctele slabe ale caroseriei. In timp, rugina ar putea patrunde in interior si ar putea crea daune.
Cum a aparut parbrizul?
Proprietarii de masini au avut o apreciere profunda pentru sticla auto inca din anii 1920, cand vehiculele au inceput sa includa aceasta caracteristica
Este usor sa iei de la sine sticla auto, dar proprietarii de masini nu au avut intotdeauna aceasta functie de siguranta. Iata o scurta prezentare generala a modului in care au fost inventate parbrizele auto si a modului in care sticla auto a evoluat pana la starea sa actuala.
Primele masini nu aveau parbrize, asa ca soferii si pasagerii au fost nevoiti sa poarte ochelari de protectie.
La inceputul anilor 1900, trasurile fara cai nu aveau, de obicei, niciun strat de protectie care sa-i protejeze pe pasageri de vremea nefavorabila si de resturile rutiere. Primul parbriz a aparut in 1904 si era format din doua foi de geam. Cu toate acestea, aceste parbrize timpurii erau predispuse sa se sparga la impact, ceea ce reprezenta un risc pentru pasageri.
Artistul si chimistul francez Edouard Benedictus primeste meritul pentru inventarea primului prototip de sticla laminata. De fapt, a descoperit-o accidental cand unul dintre paharele sale acoperite cu celuloza s-a spart in laborator, dar si-a pastrat forma.
Alte persoane au modificat acest prototip pentru a-i imbunatati rezistenta si rentabilitatea. In anii 1930, Carleton Ellis a brevetat un laminat de rasina. Producatorii de automobile au inceput sa adauge un strat subtire de polivinil butiral (PVB) intre doua straturi de sticla in acest deceniu. Aceasta sticla laminata a fost mai puternica, protejand totodata pasagerii de razele UV si minimizand zgomotul de pe drum.
Merita remarcat faptul ca anii 1930 este, de asemenea, perioada in care producatorii de automobile au inceput sa incorporeze sticla calita pe modele, in special pe geamurile laterale si din spate . Multe vehicule inca folosesc astazi acest tip de sticla pentru aceste suprafete, ca masura de siguranta in cazul in care pasagerii trebuie sa scape pentru a scapa daca vehiculul este scufundat in apa.
