Vinul nu este doar o simplă băutură, este o licoare de legendă care completează cine festive, preparate de excepţie şi evenimente speciale. În general, vinurile se clasifică în cele albe şi roşii. Însă între cele două game clasice se găsesc şi spumante rose.
Chiar dacă unii pasionaţi ai vinului spun că acesta vine să umple locul rămas între cele două sortimente deja cunoscute, vinul rose este unic şi special în felul său, iar adevăraţii cunoscători ştiu de ce.
Dacă ne referim la modul în care este obţinut, pentru vinul rose cojile provenite de la strugurii roşii sunt lăsate să fermenteze doar o scurtă perioadă de timp, împreună cu pulpa fructului. În cazul de faţă, producătorul poate controla culoarea vinului şi ştie momentul exact când trebuie să dea la o parte cojile strugurilor roşii.
Acestea sunt responsabile de pigmentarea băuturii. De menţionat este că există diferite sortimente de struguri care nu sunt neapărat preferate atunci când vine vorba de obţinerea acestei licori parfumate.
Vinul rose este poate cel mai aromat şi surprinzător atunci când ne referim la gust. Cele mai întâlnite savori ale acestui tip de vin sunt cele de flori, fructe, pepene sau citrice. De pildă, un Bouvet L’Excellence Cremant de Loire Brut Rose care vine tocmai din Franţa, are un buchet complex, cu arome de coacăze, fructe roşii, zmeură şi căpşuni amestecate cu ierburi picante.
Dar lista aromelor plăcute rămâne deschisă şi este completată de trandafiri sau rubardă. Desigur, toate acestea depind şi de tipul de struguri folosiţi care influenţează varietatea bogată de savori.
Povestea fiecărui vin începe în vie, mai exact cu recoltarea şi sortarea strugurilor. După ce strugurii sunt desprinşi de pe ciorchine, urmează partea interesantă, mai precis lăsarea mustului în contact cu cojile roşii pentru o perioadă de timp stabilită. După cum s-a menţionat deja, în această etapă producătorul poate determina şi controla culoarea vinului de mai târziu.
Ca să dăm un exemplu, pentru o obţine o nuanţă foarte deschisă a vinului, este suficient ca mustul să rămână în contact cu cojile roşii în jur de două ore. Dacă se doreşte obţinerea unui vin rose mai închis la culoare, procesul poate dura până la o zi întreagă aproape. De fapt, este destul de simplu: cu cât mustul şi cojile de struguri stau mai mult timp amestecate, cu atât culoarea licorii devine mai închisă.
După ce această etapă s-a încheiat, cojile sunt aruncate, iar mustul rămâne în continuare la fermentat. În cele din urmă, vinul este stabilizat şi urmează să fie îmbuteliat, distribuit de producători pentru a ajunge pe mesele iubitorilor de băuturi rafinate. Acesta este în linii mari procesul de fabricaţie, însă există mai multe metode prin care un vin, la fel şi cel rose, este obţinut.
Acestea sunt numite după cum urmează: metoda macerării, metoda „sângerării” şi ultima, metoda amestecului. În continuare, le vom prezenta pe scurt, pe fiecare în parte, pentru o mai bună înţelegere a procesului prin care vinul ajunge în paharele noastre, de la bobul de strugure şi până la ultima picătură de licoare parfumată.
Prima metodă, aşa cum îi spune şi numele, cea a macerării, este utilizată atunci când strugurii roşii sunt efectiv lăsaţi la macerat. După o anumită perioadă de timp, amestecul se transformă în deliciosul vin rose.
Datorită gradului redus de dificultate şi a simplităţii procedurii, aceasta este poate şi cea mai răspândită manieră prin care se obţine acest tip de vin. Francezii, experţi în crearea celor mai prestigioase soiuri de vin, folosesc cu precădere această tehnică, în regiuni cum ar fi Provence, de exemplu. Acolo, vinul rose este foarte apreciat şi răspândit.
Cea de-a doua metodă, numită a „sângerării” are o denumire ce poate suna puţin ciudat la început, însă se referă la faptul că are loc la începutul procesului de producţie a vinului roşu. Se spune că o parte din must este lăsat să „sângereze”, apoi este separat de restul materiei prime pentru a deveni rose.
În California, de această dată, este apreciată acest mod de obţinere a vinului rose, deoarece rezultă un produs deosebit, şi ca un bonus, se concentrează şi intensitatea vinului roşu.
Ultima, dar nu cea din urmă, este metoda amestecului. Aşa cum reiese şi din denumire, procedeul face referire la adăugarea unei cantităţi mici de vin roşu peste vinul alb, totul pentru a obţine un rose.
De aceea se spune că între vinul roşu şi cel alb se află rose-ul. În acest caz este nevoie de precizie, deoarece o cantitate mică de vin roşu este suficientă pentru a obţine al treilea sortiment. Metoda este simplă, dar nu la fel de răspândită ca şi celelalte două, de pildă. În schimb, producătorii de vin spumant o preferă.
Dacă ambele vinuri, atât cel alb, cât şi cel roşu sunt de o calitate superioară, spumantul rose astfel rezultat nu poate fi decât pe gustul degustătorilor.
